luni, 26 octombrie 2009

Privire peste zid

Pe unde eşti? Ce cale pot urma
Să trec un zid ce-mi pare absolut,
Să pot să cred că nu-i doar umbra ta,
Că totul vine chiar dinspre trecut?....

Şi parcă te cunosc de undeva,
Dar nu mai ştiu de cumva te-am văzut...
Mă tot întreb de ce privirea ta
Mă duce iar într-una spre trecut...?

O rază doar... privită de departe
Aduce vraja vieţii către noi...
Şi dacă Cerul încă mai desparte,
Reînvaţăm ce-nseamnă cifra doi...

Şi va fi iar să ştim că nemurirea
Ne este dat să fie pentru noi,
Eternitatea fi-va împlinirea
Ce va puncta destinul vieţii-n doi...

Din absolut, puteri ne readună
Şi totu-i parcă altfel zămislit,
În depărtări privesc... a fost furtună
Dar soarele din nou a răsărit...

Doar cerul e o clipă ce se trece
Spre a veni o clipă de apoi,
A fost furtună.... şi o vreme rece,
Ne apară azi cerul pe-amândoi...

duminică, 28 iunie 2009

Reali, cu lux de amănunte

Te-aştept să vii, la mine-n astă seară,
Să vezi şi tu cum poţi pluti pe nori,
Să dăm contur acestei nopţi de vară,
Ce nu vei vrea să se sfârşească-n zori!

Când, cei mai mulţi se-adună pe acasă,
Eu fug de norii ce m-adăpostesc,
Dar tot mai cred că ai să-mi fii mireasă,
Palate de cleştar să-ţi dăruiesc.

Şi plouă mult, să ni se facă-n ciudă;
Sunt mulţi acei ce vor să fim văzuţi
Şi stau pitiţi, doar, doar, o să audă
Cum au pierit cei doi necunoscuţi!

Dar noi, ascunşi de aure stelare,
Suntem un început fără sfârşit;
Un val imens şi-un ţărmure de mare
De neînvins şi chiar de neoprit.

Ne vom clădi o casă-n vârf de munte,
Acolo unde-i soare şi nu-s nori,
Iubindu-ne, cu lux de amănunte,
Şi neştiuți, ca doi nemuritori!