Pe unde eşti? Ce cale pot urma
Să trec un zid ce-mi pare absolut,
Să pot să cred că nu-i doar umbra ta,
Că totul vine chiar dinspre trecut?....
Şi parcă te cunosc de undeva,
Dar nu mai ştiu de cumva te-am văzut...
Mă tot întreb de ce privirea ta
Mă duce iar într-una spre trecut...?
O rază doar... privită de departe
Aduce vraja vieţii către noi...
Şi dacă Cerul încă mai desparte,
Reînvaţăm ce-nseamnă cifra doi...
Şi va fi iar să ştim că nemurirea
Ne este dat să fie pentru noi,
Eternitatea fi-va împlinirea
Ce va puncta destinul vieţii-n doi...
Din absolut, puteri ne readună
Şi totu-i parcă altfel zămislit,
În depărtări privesc... a fost furtună
Dar soarele din nou a răsărit...
Doar cerul e o clipă ce se trece
Spre a veni o clipă de apoi,
A fost furtună.... şi o vreme rece,
Ne apară azi cerul pe-amândoi...
luni, 26 octombrie 2009
duminică, 28 iunie 2009
Reali, cu lux de amănunte
Te-aştept să vii, la mine-n astă seară,
Să vezi şi tu cum poţi pluti pe nori,
Să dăm contur acestei nopţi de vară,
Ce nu vei vrea să se sfârşească-n zori!
Când, cei mai mulţi se-adună pe acasă,
Eu fug de norii ce m-adăpostesc,
Dar tot mai cred că ai să-mi fii mireasă,
Palate de cleştar să-ţi dăruiesc.
Şi plouă mult, să ni se facă-n ciudă;
Sunt mulţi acei ce vor să fim văzuţi
Şi stau pitiţi, doar, doar, o să audă
Cum au pierit cei doi necunoscuţi!
Dar noi, ascunşi de aure stelare,
Suntem un început fără sfârşit;
Un val imens şi-un ţărmure de mare
De neînvins şi chiar de neoprit.
Ne vom clădi o casă-n vârf de munte,
Acolo unde-i soare şi nu-s nori,
Iubindu-ne, cu lux de amănunte,
Şi neştiuți, ca doi nemuritori!
Să vezi şi tu cum poţi pluti pe nori,
Să dăm contur acestei nopţi de vară,
Ce nu vei vrea să se sfârşească-n zori!
Când, cei mai mulţi se-adună pe acasă,
Eu fug de norii ce m-adăpostesc,
Dar tot mai cred că ai să-mi fii mireasă,
Palate de cleştar să-ţi dăruiesc.
Şi plouă mult, să ni se facă-n ciudă;
Sunt mulţi acei ce vor să fim văzuţi
Şi stau pitiţi, doar, doar, o să audă
Cum au pierit cei doi necunoscuţi!
Dar noi, ascunşi de aure stelare,
Suntem un început fără sfârşit;
Un val imens şi-un ţărmure de mare
De neînvins şi chiar de neoprit.
Ne vom clădi o casă-n vârf de munte,
Acolo unde-i soare şi nu-s nori,
Iubindu-ne, cu lux de amănunte,
Şi neştiuți, ca doi nemuritori!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)